Femeia Gheară Întruparea

<p>Înainte ca oamenii să cunoască adevărata natură a păduriiînainte ca umbrele să se strecoare între lumini și întunericexista doar tăcerea densă a codrului. Frunzișul desscăldat de lumina timpurie a zorilorpărea că ascunde secrete pe care nimeni nu îndrăznea să le descopere.Dar tăcerea nu era niciodată completă.Sub scoarța copacilor bătrâni și în adâncul rădăcinilormagia pulsavie și conștientăașteptând să fie trezită.În acea pădure trăia o creatură despre care oamenii nu ar fi putut spune niciodată că există.Femeia Gheară.Numele ei era un șoptit printre frunze și vânto prezență care nu aparținea complet nici lumii oamenilornici lumii magice.În trupul ei de creaturăcu gheare ascuțite și ochi care scânteiau în verde și argintiutrăia în armonie cu pădureacu animalele și spiritele care o recunoșteau ca pe o parte a lor.Dar de fiecare dată când privea lumea oamenilorsimțea o chemare stranie:aceea de a lega două lumi care se temeau una de cealaltă.Legendele vorbeau despre Ținutul Gromytărâmul umbrelor și al magiei pureascuns și inaccesibil majorității.Uneoricâteva creaturii scapau și rătăceau în lumeaducând frică și confuzie.Și totușipădurea nu era doar refugiu pentru ființele magice;era și un loc de echilibruun teren de testare pentru cei care ar fi avut curajul să înfrunte misterele ei.În nopțile cu lună plinăse spunea că cei care pășeau prea adânc simțeau chemarea pădurii:foșnetul frunzelor devenea cuvântumbrele pădurești se mișcau ca niște ghiziiar vântul aducea șoapte ale vechilor spirite.Femeia Gheară știa că magia nu este doar o putereci și o responsabilitate.Ea era legăturapodul nevăzut între tărâmuridar și gardianul fragil al echilibrului dintre ele.Aceasta este povestea unei ființe care va învăța că adevărata putere nu stă în dominareci în alegerea de a protejade a lega și de a fi martor al lumilor care se intersectează.Povestea unei creaturi care trebuie să aleagănu doar între lumină și întunericci între frică și compasiuneîntre singurătate și responsabilitatea de a fi podul vieții.Și începerea acestei povești începe aiciîn inima pădurii care șoptește și așteaptăpregătită să primească pe cel care poate vedea nu cu ochiici cu inima.</p>