Jugastru Sfiala

<p>Pentru volumul Jugastru sfiala</p><p>Doina Uricariu stăpânește arta titlurilor și versurilor memorabile.Acum vorbim despre ultima ei carte Inima axonometrică. După Vindecările poeta a publicat Jugastru sfiala introducând în poezia română copacul numit jugastru un arțar cu lemnul tare având o acustică deosebită drept care din lemnul lui se fac viori. Numele acestui copac își are rădăcinele în latină împerechind cuvântul jugum care înseamnă jug cu astrum care înseamnă astru stea constelație. E un titlu ce definește unirea contrariilor orizontul pământean și ceresc al poeziei pe care o scrie Doina Uricariu: auto-oglindiri amintiri multe din copilărie ale universului și universalului îmagini de înfrățire cu cele ce sunt dacă mai sunt. Atenția lor se îndreaptă concomitent spre natură și cultură spre interior și exterior. Miezul și emoția lor vin din felul în ne descoperim pe noi înșine și uităm de noi înșine trăind acest miracol al universului zumzăiala din jurul ființei întrebările sufletului și ale minții fizica și metafizica lui a fi a face a avea.</p><p>Mihai Șora (din alocuțiunea rostită cu prilejul lansării volumului Inima axonometrică la Teatrul Național din București I.L. Caragiale</p><p></p><p>Dacă poezia din Vindecările era a privirii (oglinda apa cerul erau suprafețele reflectorizante) aceea din volumul următor Jugastru sfiala e a auzului; întâi a fost șoapta acum e arama</p><p>sunătoare a chimvalului țipătul; înainte era poezia de dincolo de naștere în lumina și iubirea edenică a lui unu o măduvă care ieșea din adormire acum e poezia copilului născut în leagăn cu trupul în alăptare când numele celuilalt e strigat în trompetele simțurilor și pe tobele minții.</p><p>E o altă lume aceea a alterității în Jugastru sfiala (e prima dată când arborele cu acest nume se mântuie în poezie într-o vreme când intrau în lirica noastră dulapul lui Emil Brumaru cărămida lui Ion Gheorghe lăcrimarul Constanței Buzea</p><p>Ioan Holban Hyperion nr 7-8-9/2017</p>