PÂINE CU SUFLET

<p>Această pâine nu mai era doar hrană. Era o poveste coaptă în fiecare zi o rugăciune frământată cu mâinile mele o mărturisire fără cuvinte. În ea se adunau toate încercările vieții mele - de la începuturile mele ca tânăr colindător cu chitara în spate și inima plină de cântece până la anii în care am fost omul bun la toate căutând un rost o chemare. Apoi brutar. Nu doar cu meseria în mâini ci cu sufletul în aluat.</p><p>Fiecare pâine purta amintirea unei familii dobândite - Corina cu zâmbetul ei cald și mâinile care știau să aline; mama ei Maria de la care am dobandit secretele brutariei și a patiseriei; bătrâna care mi-a lăsat grădina; Luca și Dorian care au devenit fiii mei de suflet; Silvia cu blândețea ei tăcută. Și mai ales sufletul neprihănit al lui Avram copilul care nu știe încă durerea dar care o vindecă doar prin simpla lui prezență.</p><p>Toate acestea se plămădeau în pâinea cu suflet. Pentru cei care mai eram - răniți dar vii. Și pentru cei plecați - care trăiau acum în fiecare fir de făină în fiecare crustă rumenă în fiecare firimitură împărțită cu grijă</p>