Teologumena

Pe timpuri în nopțile senine de vară se vedea cerul spuzit de stele. Acum nu se mai vede pe cer nici măcar lumina luceafărului de dimineață. Un văl de întuneric acoperă ochii omului care explorează galaxii îndepărtate dar și-a pierdut vederea spirituală și nu mai poate vedea pe cer steaua strălucitoare care a prevestit lumii nașterea Domnului. Dumnezeu însă aprinde în candelele inimilor celor care îl caută o lumină pe care întunericul nu o poate birui. Acea lumină dumnezeiască increată răvășește întunericul lăuntric și cel de pe cer spre a ilumina calea pelerinilor să poată vedea încotro merg.In past times on clear summer nights one could see the starry sky. Now not even the light of the morning star can be seen in the sky. A veil of darkness covers the eyes of man who explores distant galaxies but has lost his spiritual sight and can no longer see in the sky the bright star that foretold the birth of the Lord in the world. But God rekindles in the candles of the hearts of those who seek him a light that darkness cannot overcome. That gladsome divine light dispels the inner darkness of man and the darkness of the sky to illuminate the path for the pilgrims so that they can see where they are going.